Gmx

De azi am renunţat să mai pun articole pe ftw.ro din cauza atitudinei administratorilor care mi-au şters un articol care nu cred că încălca regulamentul lor.Voi mai vota, dar numai cu minus, acele articole care nu îmi plac. De când am cont acolo rar s-a întâmplat să dau câte un vot nefavorabil, dar toate au un început. Ce voi prinde, voi arde!

Am început cu acesta, pe care administratorii atât de vigilenţi când nu este cazul, se fac că nu îl văd!
P.S. Am modificat link-urile. Dacă sunteţi curioşi, vă ajută nenea Google!!

Pot spune că urăsc rutina şi fac tot posibilul să nu mă împiedic de ea la tot pasul. Citind ultimul post al Licuriciului orb, primul impuls a fost să îl contrazic, dar..

Mi-am dat seama că pentru mine ca şi pentru majoritatea bloggeri-lor, în special cei care au scris comentarii pe blogul Chinezului, cel ce a lansat provocarea, blogăreala a devenit o rutină zilnică, care s-a alăturat celei de la birou şi de acasă.

Să descriu puţin rutina mea de blogger:

Mă trezesc pe la 4.30 sau 5 (dimineaţa) şi în drum spre baie apăs pe 2 butoane: al expressor-ului de cafea şi al laptop-ului. Prima dată îmi citesc e-mail-urile primite, şterg pe cele care nu mă interesează şi apoi intru cele două bloguri ale mele. Răspund la comentarii şi apoi deschid FTW, citesc ce s-a mai postat şi votez ce îmi place. Din blogroll deschid doar blogurile care au posturi noi şi mai scriu câte un comentariu, doua..

Apoi, dacă am inspiraţie şi timp mai scriu şi eu câte ceva pe bloguri. La birou rar se întâmplă să am timp de blogăreală. În cel mai fericit caz răspund scurt la vre-un comentariu sau să citesc pe diagonală câte un articol din presa online.

Când ajung acasă, binenţeles că reiau acelaşi traseu. 

Deşi nu îmi face plăcere trebuie să recunosc că această activitate, deşi plăcută, a devenit o rutină.

Oare sunt rea dacă spun că mă bucur enorm că Salamul manelist nu mai are nici o şansă să se califice la Eurovision? Da, sunt rea!!! Să vă mai zic că am ascultat cele două melodii înscrise de el în concurs şi mi s-a făcut greaţă? Şi culmea ironiei este că acum se plânge în emisiunile de scandal, gen Acces direct, că a fost discriminat, din cauză el este ţigan.
Ţiganii şi manelele nu ne reprezintă. Ar trebui introdus în regulamentul acestui concurs un parfagraf care să specifice clar acest lucru!

Citind ultimul post de pe blogul lui Florin mi-am adus aminte de o întâmplare petrecută cu mulţi ani în urmă. Urmam cursurile unei postliceale în Alba Iulia şi aveam multe prietene printre care şi o tipă care era de religie greco catolică. Eu sunt ortodoxă pentru că aşa am fost botezată nu din alte motive. Nu merg la biserică decât în cazuri majore (nuntă, botez şi înmormântare) şi toate poveştile biblice mă lasă rece sau în cel mai fericit caz mă fac să râd cu lacrimi.

Totuşi tipa m-a convins să merg cu ea la o un fel de adunare în casa unei călugăriţe greco catolice. De ce acasă şi nu la biserică? Pentru că Ceauşescu demolase bisericile şi mânăstirile greco catolice. Dar asta este altă poveste.

Prima dată am mers din curiozitate şi plictiseală iar a doua oară din interes. Erau mulţi tineri care veneau la aceste întâlniri şi văzând tanti călugăriţa că pe majoritatea dintre noi ne plictiseau poveştile ei s-a gândit să ne ducă cu zăhărelul. Ne-a promis că dacă suntem consecvenţi şi participăm la adunările ei, în vară vom merge într-o tabără în Franţa, gratuit. Binenţeles că mi s-au aprins beculeţele şi deja mă visam că îmi petrec vacanţa mare în Franta. Şi m-am hotărât să continui vizitele plictisitoare la călugăriţă.

Cred că am fost de 4 sau 5 ori, nu mai ţin exact minte. Dar totul a luat sfârşit în ziua în care a apărut un popă greco catolic şi călugăriţa ne-a spus că de el depinde cine va fi ales să meargă în Franţa, pentru că nu aveau locuri prea multe. Deci urma să dăm un examen sau ceva de genul acesta? Eu eram puţin îngrijorată pentru că nu reţinusem nimic din ce ne povestise călugăriţa, eu eram cu gândul departe..şi vorbele ei îmi intrau pe o ureche şi ieşeau pe alta.

Şi a urmat spovedania. Popa ne chema pe rând, într-o cameră separată şi punea tot felul de întrebări. Printre altele pe mine m-a întrebat dacă îmi plac băieţii. I-am răspuns că da pentru că nu am alte înclinaţii sexuale. El s-a enervat şi m-a făcut păcătoasă şi eu am început să râd pentru că mi se părea ceva normal la 20 de ani şi nu înţelegeam motivele supărării înaltei feţe bisericeşti. El s-a înfuriat mai rău auzindu-mă şi m-a şters de pe lista fericiţilor credincioşi care meritau să plece în Franţa. Mare pagubă! Din ziua aceea nu am mai mers la aşa zisele adunări pentru că nu mai aveam nici un  motiv.

Asta este prima şi ultima mea spovedanie!

Vineri am aflat că autorităţile locale au de gând să comaseze Liceul Teoretic Traian  Deva cu Liceul Pedagogic Sabin Drăgoi Deva. Elevii de la Traian vor continua cursurile începând de la 1 septembrie la Liceul Pedagogic.

Baiatul meu vroia să urmeze sociologia la Liceul Traian şi acum este foarte dezamăgit şi dezorientat, pentru că era singurul liceu bun din oraş care avea această secţie. Nu se ştie dacă începând de la anul vor mai exista aceleaşi specializări sau vor rămâne numai ce ţin strict de Liceul Pedagogic.

Până când vor începe înscrierile poate se vor mai limpezi apele. Sper!