Gmx

 Vă invit să faceţi acest test preluat de pe blogul lui Ovidiu Sîrb ca să aflaţi cât de români sunteţi în al 12-lea ceas şi să nu uitaţi să mergeţi mâine la vot dar nu chiar  la prima oră, că s-ar putea să fiţi nevoiţi să staţi la coada formată din pensionarii care au o plăcere nostalgică în a practica acest sport..(statul la coadă, nu contează ce se dă)

Nu uitați vă rog să puneți ștampila pe Pantera Roz -  candidatul la președenție propus de Mitza și promovat pe multe bloguri sau..participați la concursul  porcusorului radioactiv.

Vă urez distracție plăcută mâine!!!!

Ieri nu am facut mare brânză, aşa mi se întâmplă când am mult timp liber, cam trag mâţa de coadă, dar bag viteză pe ultima sută de metri.

Totuşi am reuşit să găsesc profesori de română şi matematică pentru meditaţiile lui Alex. Ştiu că este cam târziu în comparaţie de ceilalţi colegi ai lui care au început din clasa a V-a, dar am considerat că se descurcă  fără ajutor plătit. Şi se descurcă foarte bine. Dar ţinând cont că la şfârşitul anului şcolar va da un examen foarte important pentru viitorul lui trebuie să îl ajut şi în acest mod. După ce am discutat la telefon cu profesoarele şi mi s-a transmis ce preţ are o şedinţă, copilul a făcut rapid un calcul cât o să am de plătit pe lună şi era foarte îngrijorat. I-am zis clar că nu este problema lui, ci a noastra, a parinţilor. El trebuie doar să fie serios şi să înveţe.

Nu am motive să mă plâng în privinţa asta, este cuminte, învaţă bine şi sper ca în vară să ocupe un loc la un liceu bun din oraş.

M-am gândit sa ţin un mic jurnal pe blog în care sa scriu câte ceva în cele 4 zile de concediu fară plată. Ce am de gând să fac? Multe, dar nu ştiu dacă o să reuşesc tot ce mi-am pus în gând pentru că urăsc planificările pe termen lung, mediu şi scurt.

O sa incep de la un post al lui Nea Costache: Calamitatea la catedra. Dar nu voi veni cu reversul medaliei, ci din pacate, cu o continuare fireasca.De cate ori, oare, noi toti, mergand la farmacie cu o reteta nu am auzit: “Imi pare rau, nu avem asta, dar va dau ceva in loc?!”. Am privit, am zis ca asta e (si in fond de ce sa mai merg si nu stiu unde, poate nici acolo nu e), si am fost de acord. Am primit acelasi medicament, doar ca in alt ambalaj, de la alta firma.

Aici intervine produsul acelei profesoare. De indiferent ce materie o fi fost ea. Produsul este farmacistul. De fapt, un vanzator de medicamente. Care, ca orice vanzator din tara asta, nici marfa nu si-o cunoaste. Care a facut o postliceala de 2 ani. Unde se face carte asa cum se face. Si care, imi da un inlocuitor al medicamentului lipsa.

Sangele mi-a inghetat in vene doar acasa. Atunci cand am vrut sa citesc prospectul. Atunci cand am vrut sa vad ce actiune trebuie aiba acel medicament, care sunt reactiile adverse, etc (recent avusesem niste reactii adverse foarte puternice si neplacute).

Sangele mi-a inghetat, deoarece medicamentul pe care mi-l inlocuise atat de dragut tanara farmacista NU ARE INLOCUITOR! Nici in Romania, nici in strainatate, nici pe luna! Iar in plus, ceea ce primisem, era un simplu supliment nutritiv!

Oare sa indraznesc sa ma gandesc la cardiaci? La bolnavii de leucemie? La cei de cancer? La diabetici, pe care ii poate omora poate si un miligram de zaharuri in plus?

Produsul acelei profesoare, de care nu suntem constienti in viata de zi cu zi, ne atinge fara sa vrem, ne…

Inutil sa mai spun ca nu am reusit sa schimb medicamentul. Ce e vandut, vandut ramane. Ca asa e la noi. Medicul, doctor in medicina te face bine, dar te omoara unu’ altu’.