Gmx

Archive for March, 2009

Am eu ce am cu butoanele de la programe. Îmi plac pentru că dacă le dai o comanda, o execută..Uneori..Binenţeles, trebuie să fii informat de catre superiori că exista acel buton şi că  trebuie să apeşi pe el ca să execute o comandă.
Asta se întamplă cu stimata mea colegă, vecină de birou. S-a schimbat ceva la programul cu care lucram. Din instrucţiunile (pe hartie, negru pe alb) primite când am început să îl folosim reieşea clar că trebuie să folosim ,,idiotul,, ăla de buton în cazul în care trebuie să ataşăm un fişier la înregistrarea curentă, dar numai când intră în funcţiune un alt program pe care lucrează alţi colegi. Aceste două programe (impropiu numite aşa), de fapt sunt două module  strans legate şi informaţiile se transmit de la un modul la unul la celalalt. Mă rog, nu asta este problema, ci faptul că de doua zile trebuie să folosim şi acel buton. Ei, dar asta presupune 2 clik-uri in plussss. Efort suplimentar per înregistrare. Cum adică, să muncească ea în plus?? Nu se poate, zice ea, nu ne-a zis nimeni să apăsam pe butonul ăla.
Şi iar fuga pe scari în sus ca să întrebe pe vreun şef daca trebuie să apasam sau nu pe butonul acela. Şi se întoarce triunfătoare  şi îmi dă cu tifla că nu e adevarat ce am zis eu, că nu trebuie folosit.
Bine, să zicem că mintea mea e creaţa şi blondă şi nu a înţeles instrucţiunile, dar ma îndoiesc, mai ales cand e vorba de programe, calculator sşi butoaneeeeeeeeeeee…:))
Oricum eu ma încapăţînez să ataşez fişierul care conţine informaţiile necesare celorlalţi colegi (ei au zis ca trebuie ataşat acel fişier), chiar daca ea zice că nu trebuie.
Chiar dacă eu nu fac bine, nu este nici o problemă că ar fi informaţie în plus, că nu mă doare degetul să dau click de două ori. Dar dacă, dimpotrivă, este nevoie de fişierul ce conţine acea informaţie şi ea nu l-a ataşat, nu prea o văd bine.
Şi..concluzia ??
Ea e deşteaptă şi restul prosti!!!

Luni dimineaţa. Încă sunt adormită. Am băut cafeaua, dar tot mi-e somn. Aşa că deschid calculatorul şi caut pe internet ceva muzică. Melodia mea preferata, de ani de zile este Scooter – Nessaja, îmi dă energie cât 5 cafele tari.
Azi o să fie o zi aiurea, în primul rând pentru că este luni şi în al doilea rând pentru ca va avea loc înscăunarea noului boss, uns cu toate alifiile de către un partid la putere. Politica mă calcă pe nervi, cred că fac alegie. Mai caut o melodie de a lui Scooter. Da, Fire este super. Merge ascultată luni dimineaţa…:)

,,Dar eu nu mai poooot!, ,,Nu mai rezist,,,,Nimeni nu se gândeşte cât muncim noi?,, sunt fraze pe care le aud în fiecare zi în birou, dar numai de la o anumită colegă. Am hotărât ca noi să nu folosim aceste propoziţii, chiar dacă uneori şi nouă ne este greu, suntem obosiţi sau stresaţi. Acestea sunt rezervate , cu drept de autor, colegei noastre.
De le-ar folosi numai în intimitatea biroului ar fi suportabil, dar dacă vede că noi nu o băgăm în seamă şi nu o susţinem, fuge repede la şefi să se plangă şi culmea, unii o cred. Şi aşa, îşi permite să mai tragă mâţa de coadă pe internet, să caute cu asiduitate toate paginile web pe care apar fotografii cu fata ei faimos fotomodel, să ne bâzâie cand avem mai mult de lucru ca să ne povestească ce a mai făcut odorul ei şi să ne arate la ce adresă pe net o putem vedea. Şi mai are încă o îndeletnicire: aproape toată ziua vorbeşte la telefon. Mai mult de jumătate din convorbiri sunt personale, dar nu cumva sa o contrazici ca nu este aşa, pentru că tot ce face ea este interes profesional. Că vezi doamne, pe ea o sună toţi colegii de la filialele din judeţ ca să ceara sfaturi preţioase de la eminenţa cenuşie a firmei. Şi după ce închide telefonul iar începe să se lamenteze că ea nu a putut lucra toată ziua, ca toţi o sună numai pe ea şi asta este, nu mai are timp sa mai facă şi altceva. Şi aşteaptă ca noi, restul turmei să dăm înţelegători din cap şi să fim de acord cu ceea ce zice. Eu mă fac că nu o aud. Dar nu scap: Tu, cutărică, ai auzit ce am spus eu??
Răspund senină că nu, probabil din cauza dopului din ureche ce s-a format subit. Ea se arată îngrijorată, dar îi promit solemn că a doua zi voi merge la un consult ORL, sa îmi rezolv problemele auditive (spălături în urechi, probabil).
Se mai linişteşte cu gândul că mâine o voi auzi. I love my dop!

Peste aproximativ o lună începe sesiunea. Ultima!!! Nici nu îmi dau seama cum a trecut timpul.
Aşa că trebuie sa mă apuc de învaţat. Începutul este mai greu, tot am amanat de azi pe mâine, dar gata, acum este momentul .Nu o să mă mai opresc decât după licenţa.

Ce s-ar întâmpla dacă ar durea prostia? Unii ar urla ca din gură de șarpe, alții s-ar văita doar și puțini ar fi care nu ar scoate un sunet ( nu îi doare). Cred că cei din industria farmaceutică și doctorii s-ar îmbogăți subit, nu? Vă dați seama câte pastile s-ar inventa contra acestei boli dureroase și irecuperabile, dar ne letală. Dar ca orice afecțiune care se respectă, ar trebui tratată. Şi nici un mic concediu medical nu ar strica din când în când.
Eu aș recomanda repaus total (fără gânduri) ca să nu mai doară…:)
Acum să îmi fac autocritica…Nu e bine să râzi de durerea altuia. Cine știe, poate că și eu m-aș văita puțin, doamne ferește…